Gânduri
Într-o lume de gânditori, gândurile ne ocupă fiecare moment din viață, fiecare decizie este luată în urma unui proces, mai simplu sau mai complex, în funcție rezultatul dorit. Suntem educați din fragedă copiărie să nu acționăm în lipsa gândirii. Nu de puține ori, copiii adolescenții și tinerii sunt apostrofați de cei mai în vârstă, că acționează fără să gândească. Astfel s-a creat un tabu nu acționa fără să gândești. Dar e corect aforismul?
Dacă analizăm puțin gândurile, observăm că ele apar din mai multe direcții. Unele sunt strict legate de existență. Tot ce e esențial în supravețuire, apar ca și gânduri repetitive, obsesive și imperative. Ele vin adesea din subconștient cu verbul trebuie înaintea cuvântului esențial; foame, ... mi-e foame, ... trebuie să mănânc.
Apoi urmează gândurile conștiente, ce se nasc în urma activităților zilnice, a dorințelor nesfârșite, a analizelor pertinente, poate politice sau poate filosofice. Orice fel de gând manifestat voit în creierul nostru își are originea în centrul conștient al egoului nostru.
Uneori, din senin, apar momente, când, cu nesfârșită mirare, gândurile obișnuite sunt înlocuite de apariții mentale, care nu iși au originea nici în subconștient, nici în conștient. Vin ca niște imagini de nicăieri, ce aduc cu sine stări sufletești ciudate, contrare cu cele de dinaintea lor, stări meditative profunde, la sfarșitul cărora îți dai seama că nu te gândeai la nimic. Oare de unde vin ele, din supraconștient?
CNM
Comentarii
Trimiteți un comentariu